In Memoriam Marcel Guguianu
09.11.2012 - 30.11.2012

Marcel Guguianu sau permanenta grație a formei…

În arealul artelor frumoase românești, bârlădeanul Marcel Guguianu a fost perceput ca un artist a cărui operă s-a definit în  raport cu grația și misterul femininului. Încă din anii tinereții, sculptorul, prieten statornic al Maestrului Ion Irimescu, a optat pentru volumetriile sugestive prin formă și subtil-aluzive prin semnificație. Atelierul artistului de pe bulevardul Ana Ipătescu, vizitat adesea de importanți scriitori, oameni ai scenei teatrale, persoane integrate spațiului politic și, nu numai a devenit în timp un loc favorit de întâlnire a unei veritabile elite intelectuale. Jovial și hâtru, Guguianu oficia autentice ceremonii unde spiritul și anecdotele se regăseau întotdeauna. Unii confrați de breaslă veneau și ei deseori în atelier, îi apreciau lucrările, iar colocviile spontane și inspirate se terminau târziu în noapte. Nu întâmplător, multe dintre aceste savuroase întâlniri se sfârșeau prin autentice dezbateri de idei pe tema, inevitabilă, a artei și a rolului artistului în societate. Umorul suculent și hâtru al gazdei, anima întotdeauna o atmosferă prielnică dialogurilor de profunzime sau glumelor spumoase ca la Junimea ieșeană de altădată.

Am avut șansa de a trece pragul acestui studio binecunoscut în universul breslei unde discuțiile și comentariile spontane despre operele lui Guguianu, animau o atmosferă amintind de vremurile aureolate din perioada interbelică. Fiecare nouă operă, inclusă într-o stilistică a formelor gracile, cu volumetrii și torsiuni ale formelor trimitea privitorul către eteric,  unde grația și misterul erau nelipsite. Jovialul Guguianu accepta să participe la schimburile neconvenționale de idei, întotdeauna asezonate cu un pahar de vin bun, astfel încât atmosfera din atelier să fie marcată de o convivialitate firească și atașantă. Ritualul prezentării unor noi opere, devenea o formă de dialog subtil-ironic, dar profund axiologic. În atelierul său, Guguianu avea capacitatea de a stimula anturajul select la remarci memorabile și confesiuni pline de tandrețe.

Feminitatea și femininul, teme permanente ale acestor generoase întâlniri aveau ca suport multitudinea de noi opere modelate în lut sau transpuse în materialul definitiv al bronzului. Prin prezența acestor opere, luminate flamboiant,  gazda determina pasionante schimburi de idei. Nimeni nu părăsea atelierul Maestrului  fără a primi ca amintire un desen de curând schițat sau chiar o mică siluetă feminină turnată în bronz…

Temele definitorii pentru  sculpturile artistului au fost și au rămas cele ce țin de misterul feminității nubile, de iubire ca vibrație inefabilă și împlinire prin accesul permanent la valorile armoniei și expresivității. Acest popor de forme gracile absoarbe lumina și o răsfrânge divin , dăruind-o ochiului și spiritului. Cine a trecut prin Bârlad și a vizitat  Muzeul Guguianu  s-a convins că artistul a înnobilat materia prin transfigurarea formei în permanent miracol. Modelatorul iscusit, tandru chiar, a conferit bronzului sau marmurei cioplite virtuțile expresive ale umanului. Sugestivele forme și expresii feminine, unele expuse astăzi în muzee din țară sau străinătate, validează un parcurs creator memorabil și impune un creator stenic și inventiv. Albumele consacrate operei lui Marcel Guguianu, variatele și subtilele analize ale comentatorilor, consolidează ideea vocației și dăruirii. Expoziția de acum de la Galeriile bucureștene Art – yourself scrie încă o pagină  convingătoare despre creația Maestrului, a unui artist ce trece cu fiecare zi din timp în durată…

Valentin Ciuca, critic de arta