Emotii atemporale / Maria Jarda
12.10.2021 - 12.11.2021

“Că Maria Jarda a reusit să unească darul natural de a ști cum să picteze cu un studiu atins si  aprofundat, poate fi înțeleasă nu numai din referirea la impresionism, ci mai ales din evoluția expresionistă care reiese din ultimele lucrări ale lui Monet, fapt care o   determină pe Maria să atingă curentul expresionist. Nu numai  că,  compozitiile de o profunzime aparte  aduse  pe pânză excită ochiul, ci și emoțiile  pe care artistul le reda prin cromatica sa.  Din lucrările sale picturale este evidentă o mare abilitate tehnică unde, totuși, motivul poetic predomină într-un mod semnificativ”. “A fi cucerit de una dintre lucrările sale” este ca și cum te visezi zilnic în locuri în care peisajul are o manevră superioară evenimentelor umane. Nimic altceva decât să admirați una dintre picturile sale pentru a simți sufletul nostru să devină unul cu sufletul locurilor pe care le-a văzut și pe care le-a purtat pe pânză.” Cu lucrările sale exprima viziunile sale interioare, concepțiile sale ideologice, ideile sale despre natură și viață, reușește să facă vizibilitatea invizibilă. Natura stimulează imaginația la reprezentare, dar pentru a îmbunătăți calitatea picturală a acestui lucru este necesar să adăugați sufletul  peisajului. Și aceasta este marea provocare a Mariei, punerea pe pânză a ceea ce nu puteai vedea prin ochi: sufletul locurilor.Peisaje care îi implică emoțional, care îi captează atenția nu numai pentru simpla frumusețe pe care o văd ochii, ci pentru că în acel moment uniunea se realizează între sentimentul artistului și magia căreia anumite locuri sunt înfășurate. Natura și omenirea reprezentate prin copaci, pajiști, flori, fug și urmărindu-se unii pe alții, iar imaginile pe care le putem înțelege ne dau un simț subtil al continuității, ca și cum ar sugera că înainte și după pânză există unele, altele. O uniune între ceea ce a creat natura și ceea ce omul a construit, ambele făcând parte dintr-un singur moment emoțional care vizează oprirea unui moment estetic care excită și implică privitorul” Prof. Dr. Giorgio Gregorio Grasso Istoric și critic de artă

 

Maria Jarda a absolvit Universitatea Nationala de arte, sectia pictura in 2016, avandu-I ca profesori, printre altii, pe Horia Pastina si pe Mihai Sarbulescu. Poate si datorita acestora, se explica aplecarea sa catre o abordare clasica, insa, cred ca acesta este modul specific al Mariei de a simti si de a se exprima, in pictura. Nu voi vorbi despre asemanarile si sensibilitatea ce fac trimitere catre Stefan Luchian ci, despre ceea ce defineste sensibilitatea Mariei Jarda. O cunosc de ceva vreme si am avut cateva colaborari – frumoase, zic eu, si din tot ceea ce am vazut in pictura ei, mi se pare ca acesta tema o reprezinta cel mai bine, o defineste atat ca exprimare artistica, dar si ca interioritate a ei. Ii place sa exploreze clar-obscurul, sa se joace cu lumina si umbra, scoatand in evidenta caldul si culoarea florilor, punand lumina pe detaliile pe care ea le considera importante in compozitia sa. Tocmai prin acest joc al luminii si umbrei, lucrarile Mariei Jarda iti creaza senzatia de tridimensionalitate, parand a iesi in spatiu si a te invita sa le primesti, nu doar, sa le privesti.

La acest joc iluzionar contribuie si faptul ca Maria Jarda, de cele mai multe ori, rupe florile de natura, de mediul lor natural, adaucandu-le in intimitatea sa, in apropeierea fizica si sufleteasca, conferindu-le, astfel, sensibilitatea si imortalitate. Florescentele din lucrarile ei sunt asemena unor semne de punctuatie care atrag si focuseaza privirea catre anumite zone ale panzei, indeosebi in zona central a lucrarii, restul disipandu-se pe un fundal inchis, conferindu-le astfel, o nota de intimidate, de taina ce se revela partial si facand, o data in plus, ca intreaga experienta senzoriala sa devina un act de marturisire, de relevare a sensibilitatii omului si artistului, deopotriva.

Dintre toate florile reprezentate, trandafirul pare a fi floare care rezoneaza cel mai bine cu latura umana si artistica a Mariei Jarda: floare asociata cu nobletea, dar si cu duritatea, in acelasi timp, trandafirul imbina acesta dualitate. Maria Jarda pare sa fi inteles perfect acest joc al dualitatii, desi trandafirii ei nu au spini, insa, nici nu se lasa cuceriti prea usor ,solicitandu-ti timp si imaginatie pentru a-i descoperi, in adevaratul lor sens.” Critic de arta si jurnalist, Mimi Necula.