AnOther / Same, same, but different / No.88, November, 2015

AnOther – Same, same, but different

Alteritatea presupune alienare, diferență, respingere. Filosoful Gilles Deleuze a dezvoltat idea “diferenței în sine”, adică o diferența care nu raportează subiectul la o formă ideală, la altceva, ci una care percepe însăși schimbarea subiectului dintr-un moment în altul. Astfel, subiectul, dar și noțiunea de diferență, este eliberat de o comparație negativistă în care nu ar atinge o anume formă ideală, dorită sau imaginată de alții. Diferența, prezența unui Altul, devin forțe tumultoase, schimbătoare, caracteristici pe care filmele lunii noiembrie le îmbrățișează.

Argentinianul XXY, în regia Luciei Puenzo pune întrebări asupra identității sexuale și modului în care aceasta influențează ‘socializarea’ individului. Alex este o persoană intersex, născută cu ambele sexe.  Izolânu-se într-un sat pentru a fugi de ochii lumii, mama sa îl/ o îndeamnă pe Alex să devină fată, însă el/ ea nu e foarte convins(ă) că trebuie să facă o alegere.

În originalul ALIEN, Ridley Scott a creat nu doar o creatură diferită de ceea ce se mai văzuse în film până atunci, dar și o lume gotică cu totul nouă. Criticii de film au scris mult despre extraterestrul din Alien ca fiind un simbol al subconștientului uman, al fricii legate de corpul uman, originea vieții și sexualitate.

Adaptat după “Dublura” de Feodor Dostoievski , PARTNER, în regia lui Bernanrdo Bertolucci, îl pune față în față pe protagonistul filmului cu un personaj care i se aseamănă perfect din punct de vedere fizic, dar care este o versiune mult mai radicală politic și prezentă social, care are success în tot ceea ce protagonistul  nu reușește. Dublura prezintă polemici cu care se confruntă însuși personajul, dar pe care nu le admite. Este interesant că filmul lui Bertolucci a fost comparat cu operele lui Jean-Luc Godard post- Nouvelle Vague-iste, regizorul italian devenind astfel el însuși un Altul cu acest film.

Ultimul film este THEOREM, prin care regizorul italian Pier Paolo Passolini își expune ideile legate de spiritualitate și de acel Altul care ne poate schimba în bine. Îndepărtânu-se de religie ca instituție și de învățăminte canonice, Pasolini introduce personajul misterios al Vizitatorului într-o casă burgheză din Milan, acesta ‘vindecând’ membrii familiei de nevrozele și frustrările acumulate, catalizând astfel schimbări radicale în comportamentul acestora, schimbări nu tocmai încurajate de burghezimea vremii.