Supra Super Subditus
19.09.2013 - 30.09.2013 Parter

Supra Super Subditus reprezintă un eveniment notabil din mai multe puncte de vedere: primele lucrări au fost finalizate de către Cosmin Petru Paulescu în anii ’90, au fost expuse în context informal, apoi au dormit două decenii în rastel, în condiţii impecabile de conservare, pentru ca în 2013 proiectul din care făceau parte să cunoască o surprinzătoare continuare şi dezvoltare, echivalente cu închiderea unui cerc. Titlul este un joc de cuvinte care porneşte de la Suprarealism, cum este denumit curentul de avangardă istorică în română, Superrealism, numele din engleză şi latinescul Subditus, care înseamnă subiect.

Din punct de vedere tehnic, pentru că mâna şi ochiul artistului sunt fără cusur, totul este controlat: acorduri cromatice consonante sau disonante, relaţii ritmice, aşezare în plan sau trompe l’œil. Partea cea mai interesantă începe însă deabia de aici. Reperele sunt mai degrabă iconologice decât iconografice. Dincolo de o vastă cultură vizuală, Cosmin Petru Paulescu, Cozo, după cum semnează şi este cunoscut publicului iubitor de artă, posedă calităţi ale unei extrem de rare forme de maturitate, combinată cu inteligenţa emoţională. Apropierea sa de Salvador Dali şi René Magritte este una care exclude comparaţia, filiaţia, dar şi precauţia. Distanţa şi buna măsură, justa raportare şi accentul pus pe elemente abstracte înscrise pe alte coordonate decât cele de care au fost interesaţi cei doi corifei ai Suprarealismului.

În fapt, Cozo se întoarce undeva la confluenţa Dada-ului cu Suprarealismul, pentru a merge pe o rută deschisă de Hannah Höch şi Giorgio de Chirico, ca şi cum istoria de atunci până acum       (a artei) nu ar fi fost scrisă. Rezultă o pictură proaspătă şi în acelaşi timp criptică. Putem aduce în discuţie firescul nefirescului, aceasta fiind starea de spirit pe care o avem în actul lecturii imaginilor. Lucrările sunt încărcate de un magnetism aparte: recunoaştem tot ce vedem, la nivel de element, dar coregrafia generală, deşi aparent familiară, este desprinsă, dacă nu din subconştientul colectiv, cel puţin din dicteul automat al artistului. Fantezia debordantă a artistului conduce la soluţii inspirate câteodată din colaj şi Appropriation Art, câteodată din metamorfozele lui Max Ernst.

Reprezentarea animalieră, în special cea ihtiologică, se constituie în laitmotiv al seriei. Personajul uman îşi găseşte şi el un loc privilegiat în reprezentări, totul într-o atmosferă de mister benign. O marcă a compoziţiilor propuse ar fi că elemente care nu-şi au locul în lumea reală, unul lângă celălalt, conlucrează la o logică imposibil de pătruns prin mijloace raţionale.

Expoziţia de pictură în ulei & acril pe pânză ori tempera pe lemn preparat Supra Super Subditus se doreşte o surpriză de proporţii, cu atât mai mult cu cât Cosmin Petru Paulescu, decan al Facultăţii de Arte Decorative şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, a activat în intervalul de timp menţionat cu predilecţie în zona artei murale, a instalaţiei şi performance-ului. În ceea ce priveşte subiectele tratate, acestea transcend cu adevărat realitatea.

 

Mihai Plămădeală

Curator