Art argument – Iuri Isar / Sunt eu insumi – Constantin Radulescu
18.07.2017 - 10.09.2017

Rădulescu Constantin.

Omul este prin excelenţă o fiinţă socială dar în ambientul său, spre deosebire de forma de convieţuire a altor vietăţi, se zbate mereu să-şi afirme entitatea. Şi zbaterea asta e ca un ţipăt al vieţii tradus în orice gândire prin eu însumi. Un eu însumi care strigă din tiparele ambienului social cerându-şi tot timpul, oriunde şi la orice, dreptul insului de-aşi afirma unicitatea, de-a ieşi în evidenţă prin ceva, într-un fel aparte. Cât e viu, fiecare om îşi are în sfera preocupărilor sale ceva de observat, de analizat, de reorganizat ori de inventat. Ceva care să-l deosebească de semeni, să-i dea unicitate şi să-i asigure un loc al său, o entitate bine definită în furnicarul imens al mulţimii. Pentru că-n fiecare om există o zonă a subconştientului care ne dirijează, într-o formă sau alta, toate eforturile vieţii spre o salvare de la blestemul suprem. Cel al uitării.

         Când s-a decis să-şi orienteze profesia pe calea sculpturii artistice, Constantin Rădulescu era de mult timp iniţiat în posibilităţile de expresie ale lemnului. Plecând de la secretele meseriei de tâmplar specializat în mobilier, şi-a ridicat pas cu pas pretenţiile faţă de sine. A trecut de la crearea mobilei obişnuite la cea de lux, apoi la cea din lemn masiv sculptat, ca în cele din urmă să abandoneze cu totul aspectul şi forma utilitară a piese şi să treacă la crearea operelor de artă cu statut de unicat. Atras puternic de sculptura artistică, îşi lărgeşte orizontul creaţiei şi-şi defineşte formarea la Şcoala Populară de Artă sub îndrumarea sculptorilor Nicolae Şaptefraţi şi a soţilor Gheorghe şi Gabriela Adoc.

În arta pe care o practică foloseşte lemnul de stejar, de nuc, păr african, mahon, tei sau alte esenţe cu structură compactă, unde fibra e microscopică şi nu taie materialul. Este atras mai mult de forma nonfigurativă, de abstractul care poartă în sine simbolul unei idei limpezi. Născut şi format în deplina maturitate a artei moderne, preia, modelează şi remodelează forme din sfera cunoaşterii sale. Aşa cum limba maternă ne domină întregul sistem al gândirii, autorul îşi dirijează forma elaborată într-un câmp al viziunii artistice care-i accesibil întregului public iubitor de artă. Interesant este că simte şi remarcă valenţele vii ale materialului şi le pune în valoare la oricare din lucrări. Este permanent atent la pulsaţia tăcută a fibrei lemnoase. Pentru a verifica în ce măsură cioplitul nu curmă ci pune în evidenţă viaţa latentă din buştean, îşi dirijează modelarea ca pe o palpare atentă a venei. Lucrările sale conţin idei – uneori un cumul de idei – sensibilităţi singure ori compuneri de grup, toate animate de o mişcare surprinsă la un nivel evident al sugestiei. Ne redă ideea de zbor ca pe o spirală hegeliană înscrisă în spaţiu. Un mugur vertical sugerează, prin simetria elementelor, firescul firii, ori dualismul filozofic al primelor religii filosofice. Într-altă lucrare, zbaterea laolaltă a formelor rezervă un loc aparte sferei. Ea pare simbol tăcut al mişcării perpetue, al împăcării cu destinul şi ţintă supremă a oricărei mişcări. Adunarea ordonată a unei mulţimi de elemente pe un cilindru, sau pe o formă cubică, ne poate sugera alcătuirea frumoasă a comunităţii umane atunci când legile deplinei înţelegeri a acesteia sunt percepute corect şi acceptate fără rezervă. Mesajul formei sale nonfigurative se poate percepe ca ideea conţinută-n grafierea omului care marchează trecerea din preistorie în istorie.

Dar în sfera preocupărilor lui Constantin Rădulescu intră şi arta figurativă. Încercările sunt mai rare şi marcate de o cercetare modelată de ficţiune cu multă prudenţă. Pentru că Rădulescu Constantin nu pretinde să fie văzut de lumea externă ca un ins elevat. În structura sa de artist autentic, reţine orice apreciere pentru a se analiza şi reorienta exigent în primul rând pe sine. Şi ca un pariu cu semenii care au beneficiat de studii cu academică exigenţă în aula Universităţii de Artă, îşi asumă responsabilitatea să abordeze uneori silueta umană şi chiar portretul. Prin tot ce ne prezintă, îşi afirmă dreptul de a ieşi din anonimat şi de-a spune:  Sunt eu însumi! /  Conf. univ. dr. Radu Adrian.