Art Yourself 6th Anniversary: Tudor Balasa / Liviu Mihai
20.09.2017 - 17.10.2017

Amintiri despre Sine 

A picta este un act de cunoaştere prin care exersez curajul de a mă învinge pe mine, cel ce îmi părea că sunt. Este un pas dincolo de imagine şi de zid, în întunericul unde doarme secretul cel mai de preţ pe care îl [re]cunosc, amintindu-mi-l. Această trăire pe care o îmbrac în vizibil, ca o premoniţie în care apar, de fapt, memorii adânci, devine obiectul de artă. El este libertatea ce sta între un trecut inconştient şi îndepărtat ce îmi aparţine şi zorii unui viitor pe care îl [pre]simt, ca pe o amintire recentă. El nu mă defineşte, doar mă dezvăluie în acel moment al drumului meu. La fiecare pas, cu fiecare obiect realizat, mă găsesc la începutul unei lungi călătorii pe care abia o încheiasem. Pentru mine, el este sortit existenţei de o clipă, pentru ceilalţi mi-aş dori să trezească aduceri aminte sau necesitatea parcurgerii drumului până la ele. Munca artistului este voinţă de transformare pe care o imprim în propria-mi măduva, un mesaj ce mi-l trimit mie şi celorlalţi, spre a ne putea bucura de roade în viitoarele cicluri, în viitoarele copilării, în viitoarele greşeli necesare. Pictez ca să mă autoconstruiesc de dincolo de vizibil şi sper ca ceea ce va rămâne să fie de ajutor şi altora spre a se autoelucida. Păşind în întuneric, dezvăluindu-l şi dându-i formă, menirea artistului este să se dăruiască pe sine lumii.

Tudor Bălaşa

 

 Animalis Socialis

In evolutia fiintelor vii se aduce in discutie un factor critic si anume mediul, in care organismul repectiv traieste . Exista o conexiune directa si un schimb continuu intre subiect si arealul in care acesta se misca, iar aceasta conexiune contureaza anumite trasaturi si aptitudini.

Eu sunt observator dar si participant activ in acest mecanism complex care are multe straturi, iar observatia mea este ca acest animal social are comportamente si obiceiuri versatile care se schimba in functie de contextul in care se afla. El singur creaza aceste scenari diferite si complexe in functie de nevoie sau placere. Imi este clar ca omul intim este diferit de omul conectat social si are nevoie de ambele dimensiuni. Acest “Animalis socialis” genereaza scene teatrale cu roluri diferite, in pielea aceluiasi personaj care vrea sa para de fiecare data altceva sau altcineva, chiar disimuleaza. Pluteste in aceasta scena vasta un vartej care framanta idealuri, placeri, durere, dorinte, clasa, dependinte, repetititie si rutina. Cauta si se hraneste necontenit cu aceste impulsuri si acest schimb de la  individ la individ sau din mediu.

Vreau sa surprind diferite comportamente , obiceiuri , gesturi . Incerc sa ma situez in afara evenimentului respectiv cand fac acest lucru dar nu folosind un ochi critic, ci mai degraba ca un scenograf care aranjeaza.

Liviu Mihai