Amalia Dulhan / 2017

Reverie / AMALIA DULHAN

Daca mintea nu poate sa incalce zidurile citadelei ca sa priveasca zorii infiniti, ce sens are ca inima este miezul incandescent al planetei pe care se afla citadela?

In spatiul intern mental, ale carui limite sunt intr-o continua expansiune, regulile dupa care acesta functioneaza sunt schimbatoare si aproape infinite.Ele permit existenta lumilor in lumi, nascand concepte, idealuri, absoluturi si simulari lipsite de constrangeri.

Sinestezia capacitatii imaginative foloseste tot ceea ce contin constientul si inconstientul la momentul dat, zamislind spatii, texturi, evenimente si creaturi a caror existenta efemera si fragila se manifesta si in spatiul real, cunatificabil al fiziologiei cerebrale. Pornind de la idea ca perceptia defineste realitatea, reveria si creatiile ei isi proclama dreptul de a fi considerate ca facand parte din Universul Real.

Am creat lucruri imposibile si le-am dat dreptul de a fi numite reale,prin intermediul propriei mele fiinte,  punand la indoiala granita dintre ceea ce este si ceea ce poate fi. / Amalia Dulhan